Az utolsó éjszaka (Ultima noapte / Şarpele în paradis) – (Ungaria 1917); 65 min.

Regia: Jenő Janovics; Cu: Lili Berky, Lászlo Adorján, Vilmos Lengyel, Mihály Fekete ş.a.

Inserturi în limba germană; subtitrare în limba română

Acompaniament live: Ferenc Darvas (Ungaria)

În centrul acţiunii din „Ultima noapte“ stă destinul actriţei Gitta. Gitta îşi părăseşte soţul şi fiul pentru a se rededica teatrului. La scurt timp pleacă, însoţită de un actor, spre Rusia unde face carieră ca dansatoare de cabaret, fiind adulată de numeroşi ofiţeri ruşi. Când un căpitan se îndrăgosteşte de ea, partenerul ei de scenă- un personaj dubios, îi aranjează o întâlnire cu admiratorul ei. Gitta nu răspunde însă avansurilor acestuia. Partenerul de scenă îi vinde bijuteriile, în cele din urmă şi pe ea, pentru a scăpa de datoriile acumulate la jocul de cărţi. După izbucnirea primului război mondial căpitanul rus o ajută pe Gitta să părăsească Rusia. Întoarsă acasă, ea află de moartea soţului şi de dispariţia fiului ei. Curând succesele de odinioară ca actriţă revin, iar când un tânăr se îndrăgosteşte de ea, Gitta îşi recunoaşte în el propriul fiu.

Istoricul italian de film, Vittorio Martinelli, a făcut posibilă restaurarea filmului, în momentul în care a descoperit în Arhiva Federală de Film din Germania, 1200 m de peliculă dintr-o copie de nitrat a filmului original. Lucrările de restaurare au fost efectuate la laboratoarele Haghefilm din Olanda, unde s-au folosit cunoscuta copie maghiară şi cea nou descoperită germană. După lungi discuţii s-a hotărât păstrarea inserturilor în limba germană şi renunţarea la cele în limba maghiară. Din păcate s-au pierdut actul I şi IV, precum şi sfârşitul actului VI, însumând aproximativ o treime din film. Pentru a nu distruge dramatismul filmului, restauratorii au hotărât să nu înlocuiască scenele pierdute cu inserturi de text explicative. Din acest motiv apar în aceste locuri doar comentarii scurte.

Ferenc Darvas – Pian

Pianistul Ferenc Darvas a studiat pianul şi compoziţia la Şcoala de Muzică Béla Bartók şi la Academia de Muzică Ferenc Liszt. După absolvire a fost angajat ca şi corepetitor la Teatrul de Operetă din Budapesta (1969-1974) şi ca director muzical la Teatrul de comedie (1977-1978). Din 1978, Ferenc Darvas activează ca şi componzitor liber profesionist. El a compus muzică pentru mai mult de 150 de piese de teatru, 50 de piese de teatru radiofonic şi pentru filme de televiziune. În lucrările sale se regăsesc muzică de film, de dans, şansonete, muzică uşoară şi simfonică.

În 1988 a fost nominalizat la Paris, pentru filmul Eldorado, la Premiul pentru cea mai bună muzică de film. Pe lângă activitatea sa muzicală, Darvas este cunoscut ca şi artist iluzionist, iar în rândurile matematicienilor ca şi o capacitate în domeniul calculelor matematice efectuate în cap.