La Passion de Jeanne d´Arc (Pasiunea Ioanei d´Arc) – (Franţa 1928); 70 min.

Regia: Carl Theodor Dreyer; Cu: Maria Falconetti, Eug ène Silvain, Michel Simon, Maurice Schutz

Inserturi în limba franceză; subtitrare în limba română

Acompaniament live: Ferenc Darvas (Ungaria)

„Pasiunea Ioanei d ´Arc “ reconstituie evenimentele legate de procesul Universităţii Paris împotriva Ioanei d ´Arc, având la bază documente istorice. După interogatorii chinuitoare, tortură şi o mărturisire revocată, Ioana, acuzată de erezie, este în cele din urmă arsă pe rug. Scenariul şi inserturile se bazează mai ales pe documentele din proces şi crează astfel o dramă psihologică de o intensitate remarcabilă.

Filmul lui Dreyer a luat naştere într-o epocă în care tematica se bucura de mare popularitate, Ioana d´Arc fiind beatificată de abia în anul 1920. Deja în secolul XIX se crease un adevărat cult în jurul personajului, care s-a amplificat şi mai mult după beatificare. Dreyer renunţă total la motivul literar şi nu crează în mod conştient un film istoric. Regizorul se concentrează asupra conflictului dintre Ioana şi autoritatea inchizitorială. Confruntarea devine explicită prin folosirea unor prim-planuri exagerate. Drama ei interioară este transmisă nemijlocit prin renunţarea la machiaj, decoruri sărăcăcioase şi prim-planuri dominante filmate pe fundal alb.

Pe cât de simple sunt decorurile, pe atât de uluitoare este realizarea cinematografică. Dacă la vremea aceea un film avea de regulă 500-1000 de secvenţe, această peliculă cu ale sale peste 1500 de secvenţe este un adevărat tur de forţă vizual!

Filmul a fost vândut de către distribuitori ca un film de avangarda, ceea ce a împiedicat vizionarea sa de către un public larg, lucru nedorit de altfel de Dreyer, care intenţionase să creeze o operă cinematografică perenă pentru toate categoriile de public. În plus au apărut şi probleme cu cenzura. După premiera mondială de la Copenhaga, pentru premiera franceză Biserica a impus scurtarea filmului cu 15 minute.

Ferenc Darvas – Pian