Acum 20 de ani se sărbătorea în faţa porţii Brandenburg cu mare
entuziasm unificarea oficială a Germaniei. Unificarea Germaniei
manifesta victoria unei mişcări, care nu a luptat în stradă doar la
Berlin şi Leipzig pentru schimbare, ci şi la Bucureşti şi Cluj.
Primele semne ale schimbării s-au arătat însă deja cu câţiva ani
înainte. Mai cu seamă creatorilor de cultură le reuşea să
articuleze critici subtile la adresa regimului, critici care au
servit în cele din urmă ca şi scânteie pentru marile mişcări de
mase. Cinematografia prerevoluţionară din RDG şi din România a dat
opere importante, care deseori îmbinau o estetică de film de
calitate cu o critică blândă dar persistentă a sistemului, devenind
astfel victime ale cenzurii. Astfel de filme se numeau în Germania
de Est „filme de pivniţă“, deoarece dispăreau fără a fi difuzate în
pivniţele aparatului de stat. Vom readuce în atenţie aceste filme
interzise şi în parte redescoperite, care sunt astăzi date
uitării.
În cadrul seriei de filme Cornelia Klauß şi Pavel Azap vor
discuta miercuri, 6 octombrie pe tema „Cenzura filmului în România
şi RDG”. Cornelia Klauß a lucrat la casa de producţie DEFA din RDG
şi este considerată ca fiind expert în producţia de film din
Germania de Est. Activează la Berlin ca şi autoare şi curatoare.
Pavel Azap scrie pentru revista "Tribuna" şi se preocupă nu
doar prin activtatea sa ziaristică cu tema cenzurii în filmul
românesc.