Acum 20 de ani se sărbătorea în faţa porţii Brandenburg cu mare

entuziasm unificarea oficială a Germaniei. Unificarea Germaniei

manifesta victoria unei mişcări, care nu a luptat în stradă doar la

Berlin şi Leipzig pentru schimbare, ci şi la Bucureşti şi Cluj.

Primele semne ale schimbării s-au arătat însă deja cu câţiva ani

înainte. Mai cu seamă creatorilor de cultură le reuşea să

articuleze critici subtile la adresa regimului, critici care au

servit în cele din urmă ca şi scânteie pentru marile mişcări de

mase. Cinematografia prerevoluţionară din RDG şi din România a dat

opere importante, care deseori îmbinau o estetică de film de

calitate cu o critică blândă dar persistentă a sistemului, devenind

astfel victime ale cenzurii. Astfel de filme se numeau în Germania

de Est „filme de pivniţă“, deoarece dispăreau fără a fi difuzate în

pivniţele aparatului de stat. Vom readuce în atenţie aceste filme

interzise şi în parte redescoperite, care sunt astăzi date

uitării.

În cadrul seriei de filme Cornelia Klauß şi Pavel Azap vor

discuta miercuri, 6 octombrie pe tema „Cenzura filmului în România

şi RDG”. Cornelia Klauß a lucrat la casa de producţie DEFA din RDG

şi este considerată ca fiind expert în producţia de film din

Germania de Est. Activează la Berlin ca şi autoare şi curatoare.

Pavel Azap scrie pentru revista "Tribuna" şi se preocupă nu

doar prin activtatea sa ziaristică cu tema cenzurii în filmul

românesc.