Az utolsó éjszaka (Ultima noapte / Şarpele în paradis) –

(Ungaria 1917); 65 min.

Regia: Jenő Janovics; Cu: Lili Berky, Lászlo Adorján, Vilmos

Lengyel, Mihály Fekete ş.a.

Inserturi în limba germană; subtitrare în limba română

Acompaniament live: Ferenc Darvas (Ungaria)

În centrul acţiunii din „Ultima noapte“ stă destinul actriţei

Gitta. Gitta îşi părăseşte soţul şi fiul pentru a se rededica

teatrului. La scurt timp pleacă, însoţită de un actor, spre Rusia

unde face carieră ca dansatoare de cabaret, fiind adulată de

numeroşi ofiţeri ruşi. Când un căpitan se îndrăgosteşte de ea,

partenerul ei de scenă- un personaj dubios, îi aranjează o

întâlnire cu admiratorul ei. Gitta nu răspunde însă avansurilor

acestuia. Partenerul de scenă îi vinde bijuteriile, în cele din

urmă şi pe ea, pentru a scăpa de datoriile acumulate la jocul de

cărţi. După izbucnirea primului război mondial căpitanul rus o

ajută pe Gitta să părăsească Rusia. Întoarsă acasă, ea află de

moartea soţului şi de dispariţia fiului ei. Curând succesele de

odinioară ca actriţă revin, iar când un tânăr se îndrăgosteşte de

ea, Gitta îşi recunoaşte în el propriul fiu.

Istoricul italian de film, Vittorio Martinelli, a făcut posibilă

restaurarea filmului, în momentul în care a descoperit în Arhiva

Federală de Film din Germania, 1200 m de peliculă dintr-o copie de

nitrat a filmului original. Lucrările de restaurare au fost

efectuate la laboratoarele Haghefilm din Olanda, unde s-au folosit

cunoscuta copie maghiară şi cea nou descoperită germană. După lungi

discuţii s-a hotărât păstrarea inserturilor în limba germană şi

renunţarea la cele în limba maghiară. Din păcate s-au pierdut actul

I şi IV, precum şi sfârşitul actului VI, însumând aproximativ o

treime din film. Pentru a nu distruge dramatismul filmului,

restauratorii au hotărât să nu înlocuiască scenele pierdute cu

inserturi de text explicative. Din acest motiv apar în aceste

locuri doar comentarii scurte.

Ferenc Darvas – Pian

Pianistul Ferenc Darvas a studiat pianul şi compoziţia la Şcoala

de Muzică Béla Bartók şi la Academia de Muzică Ferenc Liszt. După

absolvire a fost angajat ca şi corepetitor la Teatrul de Operetă

din Budapesta (1969-1974) şi ca director muzical la Teatrul de

comedie (1977-1978). Din 1978, Ferenc Darvas activează ca şi

componzitor liber profesionist. El a compus muzică pentru mai mult

de 150 de piese de teatru, 50 de piese de teatru radiofonic şi

pentru filme de televiziune. În lucrările sale se regăsesc muzică

de film, de dans, şansonete, muzică uşoară şi simfonică.

În 1988 a fost nominalizat la Paris, pentru filmul Eldorado, la

Premiul pentru cea mai bună muzică de film. Pe lângă activitatea sa

muzicală, Darvas este cunoscut ca şi artist iluzionist, iar în

rândurile matematicienilor ca şi o capacitate în domeniul

calculelor matematice efectuate în cap.