Az utolsó éjszaka (Ultima noapte / Şarpele în paradis) –
(Ungaria 1917); 65 min.
Regia: Jenő Janovics; Cu: Lili Berky, Lászlo Adorján, Vilmos
Lengyel, Mihály Fekete ş.a.
Inserturi în limba germană; subtitrare în limba română
Acompaniament live: Ferenc Darvas (Ungaria)
În centrul acţiunii din „Ultima noapte“ stă destinul actriţei
Gitta. Gitta îşi părăseşte soţul şi fiul pentru a se rededica
teatrului. La scurt timp pleacă, însoţită de un actor, spre Rusia
unde face carieră ca dansatoare de cabaret, fiind adulată de
numeroşi ofiţeri ruşi. Când un căpitan se îndrăgosteşte de ea,
partenerul ei de scenă- un personaj dubios, îi aranjează o
întâlnire cu admiratorul ei. Gitta nu răspunde însă avansurilor
acestuia. Partenerul de scenă îi vinde bijuteriile, în cele din
urmă şi pe ea, pentru a scăpa de datoriile acumulate la jocul de
cărţi. După izbucnirea primului război mondial căpitanul rus o
ajută pe Gitta să părăsească Rusia. Întoarsă acasă, ea află de
moartea soţului şi de dispariţia fiului ei. Curând succesele de
odinioară ca actriţă revin, iar când un tânăr se îndrăgosteşte de
ea, Gitta îşi recunoaşte în el propriul fiu.
Istoricul italian de film, Vittorio Martinelli, a făcut posibilă
restaurarea filmului, în momentul în care a descoperit în Arhiva
Federală de Film din Germania, 1200 m de peliculă dintr-o copie de
nitrat a filmului original. Lucrările de restaurare au fost
efectuate la laboratoarele Haghefilm din Olanda, unde s-au folosit
cunoscuta copie maghiară şi cea nou descoperită germană. După lungi
discuţii s-a hotărât păstrarea inserturilor în limba germană şi
renunţarea la cele în limba maghiară. Din păcate s-au pierdut actul
I şi IV, precum şi sfârşitul actului VI, însumând aproximativ o
treime din film. Pentru a nu distruge dramatismul filmului,
restauratorii au hotărât să nu înlocuiască scenele pierdute cu
inserturi de text explicative. Din acest motiv apar în aceste
locuri doar comentarii scurte.
Ferenc Darvas – Pian
Pianistul Ferenc Darvas a studiat pianul şi compoziţia la Şcoala
de Muzică Béla Bartók şi la Academia de Muzică Ferenc Liszt. După
absolvire a fost angajat ca şi corepetitor la Teatrul de Operetă
din Budapesta (1969-1974) şi ca director muzical la Teatrul de
comedie (1977-1978). Din 1978, Ferenc Darvas activează ca şi
componzitor liber profesionist. El a compus muzică pentru mai mult
de 150 de piese de teatru, 50 de piese de teatru radiofonic şi
pentru filme de televiziune. În lucrările sale se regăsesc muzică
de film, de dans, şansonete, muzică uşoară şi simfonică.
În 1988 a fost nominalizat la Paris, pentru filmul Eldorado, la
Premiul pentru cea mai bună muzică de film. Pe lângă activitatea sa
muzicală, Darvas este cunoscut ca şi artist iluzionist, iar în
rândurile matematicienilor ca şi o capacitate în domeniul
calculelor matematice efectuate în cap.