La Passion de Jeanne d´Arc (Pasiunea Ioanei d´Arc) –

(Franţa 1928); 70 min.

Regia: Carl Theodor Dreyer; Cu: Maria Falconetti, Eug ène

Silvain, Michel Simon, Maurice Schutz

Inserturi în limba franceză; subtitrare în limba română

Acompaniament live: Ferenc Darvas (Ungaria)

„Pasiunea Ioanei d ´Arc “ reconstituie evenimentele legate de

procesul Universităţii Paris împotriva Ioanei d ´Arc, având la bază

documente istorice. După interogatorii chinuitoare, tortură şi o

mărturisire revocată, Ioana, acuzată de erezie, este în cele din

urmă arsă pe rug. Scenariul şi inserturile se bazează mai ales pe

documentele din proces şi crează astfel o dramă psihologică de o

intensitate remarcabilă.

Filmul lui Dreyer a luat naştere într-o epocă în care tematica

se bucura de mare popularitate, Ioana d´Arc fiind beatificată de

abia în anul 1920. Deja în secolul XIX se crease un adevărat cult

în jurul personajului, care s-a amplificat şi mai mult după

beatificare. Dreyer renunţă total la motivul literar şi nu crează

în mod conştient un film istoric. Regizorul se concentrează asupra

conflictului dintre Ioana şi autoritatea inchizitorială.

Confruntarea devine explicită prin folosirea unor prim-planuri

exagerate. Drama ei interioară este transmisă nemijlocit prin

renunţarea la machiaj, decoruri sărăcăcioase şi prim-planuri

dominante filmate pe fundal alb.

Pe cât de simple sunt decorurile, pe atât de uluitoare este

realizarea cinematografică. Dacă la vremea aceea un film avea de

regulă 500-1000 de secvenţe, această peliculă cu ale sale peste

1500 de secvenţe este un adevărat tur de forţă vizual!

Filmul a fost vândut de către distribuitori ca un film de

avangarda, ceea ce a împiedicat vizionarea sa de către un public

larg, lucru nedorit de altfel de Dreyer, care intenţionase să

creeze o operă cinematografică perenă pentru toate categoriile de

public. În plus au apărut şi probleme cu cenzura. După premiera

mondială de la Copenhaga, pentru premiera franceză Biserica a impus

scurtarea filmului cu 15 minute.

Ferenc Darvas – PianPianistul Ferenc Darvas a

studiat pianul şi compoziţia la Şcoala de Muzică Béla Bartók şi la

Academia de Muzică Ferenc Liszt. După absolvire a fost angajat ca

şi corepetitor la Teatrul de Operetă din Budapesta (1969-1974) şi

ca director muzical la Teatrul de comedie (1977-1978). Din 1978,

Ferenc Darvas activează ca şi componzitor liber profesionist. El a

compus muzică pentru mai mult de 150 de piese de teatru, 50 de

piese de teatru radiofonic şi pentru filme de televiziune. În

lucrările sale se regăsesc muzică de film, de dans, şansonete,

muzică uşoară şi simfonică. În 1988 a fost nominalizat la Paris,

pentru filmul Eldorado, la Premiul pentru cea mai bună muzică de

film. Pe lângă activitatea sa muzicală, Darvas este cunoscut ca şi

artist iluzionist, iar în rândurile matematicienilor ca şi o

capacitate în domeniul calculelor matematice efectuate în cap.