The Three Ages (Cele trei epoci) - (SUA 1923), 60 min.

Regia: Edward F. Cline; Cu: Buster Keaton, Margaret Leahy,

Wallace Beery

Inserturi în limba engleză

Acompaniament live: RadioMentale (Franţa)

Dragostea în epoca de piatră, în Roma antică şi în „epoca

modernă“ (în SUA anilor 1920)- în toate cele trei epoci un Buster

Keaton fragil este nevoit să lupte pentru a salva relaţia cu

frumoasa lui iubită. Poveştile urmăresc acelaşi tipar: Buster face

curte unei fete, dar este respins de către părinţii ei, fiindcă

există un rival care este mai puternic (epoca de piatră), mai

influent (Roma antică) sau mai bogat (prezent). O sumedenie de

gag-uri strălucite transformă această comedie uşoară într-unul din

cele mai remarcabile filme ale lui Buster Keaton.

„Cele trei epoci“ este prima comedie de lung metraj a lui Buster

Keaton. Filmul a fost considerat multă vreme ca fiind pierdut. De

abia în 1954 a fost descoperită o copie, vizibil deteriorată din

cauza descompunerii materialului de nitrat. Până astăzi există doar

această variantă a filmului. Dintre cei trei cei mai de succes

comici de film ai timpului lor, Buster Keaton a fost, după Charlie

Chaplin şi Harold Lloyd, ultimul, care a trecut de la filmul de

scurt metraj la cel de format lung. „Cele trei epoci“ rămâne fidel

stilului comic de tip bandă desenată, caracteristic filmelor sale

de scurt metraj.

RadioMentale trec în acompaniamentul lor de la muzica clasică la

cea electronică şi jazz. Ei combină, printre altele, piese ale lui

Jon Brion dar şi piese Hip-Hop ale lui Daedelus, MF Doom sau Kid

Koala, care adaugă numeroaselor scene comice o doză în plus de

umor. Piesele lui Gong Gong, Jonny Greenwood (membru Radiohead) sau

François de Roubaix dau o notă aparte acestei comedii

slapstick.

RadioMentale – Cinémix

Cinémix-ul, acompaniamentul cu muzică electronică a filmului

mut, este la ora actuală redescoperit de numeroşi DJ şi artişti din

domeniul muzicii electronice. Duo-ul RadioMentale este considerat

printre pionierii şi iniţiatorii cinemix-ului. Ei au produs muzică

de film mut şi sonor la multe festivaluri, printre care şi Nuits

Sonores în Lyon, în timpul Rencontres Cinématographiques la St.

Denis şi la Atheneum în Dijon. Filmele acompaniate de RadioMentale

au ca teme comune visul, halucinaţia, hipnoza sau problematica

percepţiei, care permit duo-ului să se distanţeze de acţiunea

filmului şi să stimuleze imaginaţia publicului.

RadioMentale s-a înfiinţat în 1992 şi a fost iniţial o emisiune

de radio, în cadrul căreia Jean-Yves Leloup şi Eric Pajot prezentau

un itinerar muzical de două ore. De atunci au trecut şase ani, în

care RadioMentale a căpătat un statut de formaţie cult. Artiştii nu

cunosc graniţe între discipline şi locuri geografice. Ei au evoluat

printre altele la Centre Pompidou, Palais de Tokyo, Fondation

Cartier şi la Documenta. Au avut concerte şi performance-uri în

cadrul Cité de la Musique, la festivalul Aquaplanning şi la

Festivalul de film de la Cannes în 2005.

Din 2000 RadioMentale au lucrat pentru filme celebre, de

pildă : „Kairo“ (R: Kyoshi Kurosawa), „Element of crime“ (R:

Lars Von Trier), „Fight Club“ (R: David Fincher). Preocupările lor

includ şi munca artistică cu filme dadaiste de scurt metraj de la

începutul secolului XX (regizate de Man Ray, Fernand Léger, Marcel

Duchamp, Hans Richter) şi cu artiştii-video Eric Pajot şi Dominique

Gonzales-Foerster.