The Three Ages (Cele trei epoci) - (SUA 1923), 60 min.
Regia: Edward F. Cline; Cu: Buster Keaton, Margaret Leahy,
Wallace Beery
Inserturi în limba engleză
Acompaniament live: RadioMentale (Franţa)
Dragostea în epoca de piatră, în Roma antică şi în „epoca
modernă“ (în SUA anilor 1920)- în toate cele trei epoci un Buster
Keaton fragil este nevoit să lupte pentru a salva relaţia cu
frumoasa lui iubită. Poveştile urmăresc acelaşi tipar: Buster face
curte unei fete, dar este respins de către părinţii ei, fiindcă
există un rival care este mai puternic (epoca de piatră), mai
influent (Roma antică) sau mai bogat (prezent). O sumedenie de
gag-uri strălucite transformă această comedie uşoară într-unul din
cele mai remarcabile filme ale lui Buster Keaton.
„Cele trei epoci“ este prima comedie de lung metraj a lui Buster
Keaton. Filmul a fost considerat multă vreme ca fiind pierdut. De
abia în 1954 a fost descoperită o copie, vizibil deteriorată din
cauza descompunerii materialului de nitrat. Până astăzi există doar
această variantă a filmului. Dintre cei trei cei mai de succes
comici de film ai timpului lor, Buster Keaton a fost, după Charlie
Chaplin şi Harold Lloyd, ultimul, care a trecut de la filmul de
scurt metraj la cel de format lung. „Cele trei epoci“ rămâne fidel
stilului comic de tip bandă desenată, caracteristic filmelor sale
de scurt metraj.
RadioMentale trec în acompaniamentul lor de la muzica clasică la
cea electronică şi jazz. Ei combină, printre altele, piese ale lui
Jon Brion dar şi piese Hip-Hop ale lui Daedelus, MF Doom sau Kid
Koala, care adaugă numeroaselor scene comice o doză în plus de
umor. Piesele lui Gong Gong, Jonny Greenwood (membru Radiohead) sau
François de Roubaix dau o notă aparte acestei comedii
slapstick.
RadioMentale – Cinémix
Cinémix-ul, acompaniamentul cu muzică electronică a filmului
mut, este la ora actuală redescoperit de numeroşi DJ şi artişti din
domeniul muzicii electronice. Duo-ul RadioMentale este considerat
printre pionierii şi iniţiatorii cinemix-ului. Ei au produs muzică
de film mut şi sonor la multe festivaluri, printre care şi Nuits
Sonores în Lyon, în timpul Rencontres Cinématographiques la St.
Denis şi la Atheneum în Dijon. Filmele acompaniate de RadioMentale
au ca teme comune visul, halucinaţia, hipnoza sau problematica
percepţiei, care permit duo-ului să se distanţeze de acţiunea
filmului şi să stimuleze imaginaţia publicului.
RadioMentale s-a înfiinţat în 1992 şi a fost iniţial o emisiune
de radio, în cadrul căreia Jean-Yves Leloup şi Eric Pajot prezentau
un itinerar muzical de două ore. De atunci au trecut şase ani, în
care RadioMentale a căpătat un statut de formaţie cult. Artiştii nu
cunosc graniţe între discipline şi locuri geografice. Ei au evoluat
printre altele la Centre Pompidou, Palais de Tokyo, Fondation
Cartier şi la Documenta. Au avut concerte şi performance-uri în
cadrul Cité de la Musique, la festivalul Aquaplanning şi la
Festivalul de film de la Cannes în 2005.
Din 2000 RadioMentale au lucrat pentru filme celebre, de
pildă : „Kairo“ (R: Kyoshi Kurosawa), „Element of crime“ (R:
Lars Von Trier), „Fight Club“ (R: David Fincher). Preocupările lor
includ şi munca artistică cu filme dadaiste de scurt metraj de la
începutul secolului XX (regizate de Man Ray, Fernand Léger, Marcel
Duchamp, Hans Richter) şi cu artiştii-video Eric Pajot şi Dominique
Gonzales-Foerster.